Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO) a declarat ca fiind patrimoniu mondial mai multe atractii turistice din Romania, printre care cele mai cunoscute sunt Delta Dunarii si manastirile pictate. Organizatia UNESCO a fost fondata in 1945, iar un an mai tarziu Romania a devenit membra a acestei organizatii. Scopul ei este de a contribui la pacea si securitatea mondiala prin colaborarea intre tari in domeniul educatiei, stiintei, culturii si comunicatiilor.

Locurile declarate patrimoniu mondial au o mare importanta istorica sau naturala.

1.    1991 Delta Dunarii

Delta Dunarii (3446 km²), aflata in mare parte in Dobrogea, Romania, si partial in Ucraina, este cea mai mare si cea mai bine conservata dintre deltele europene.

Delta Dunarii a intrat in patrimoniul mondial al UNESCO in 1991, este clasificata ca rezervatie a biosferei la nivel national in Romania si ca parc national in taxonomia internationala a IUCN.

Delta Dunarii este limitata la sud-vest de podisul Dobrogei, la nord formeaza granita cu Ucraina, iar in est se varsa inMarea Neagra. Delta Dunarii este traversata de paralela de 45° latitudine N si de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupa, impreuna cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5050 km², din care 732 km² apartin Ucrainei, Deltei romanesti revenindu-i o suprafata de 2540 km². Datorita celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunare, Delta Dunarii creste anual cu aprox. 40 m².

Dunarea ajunsa la Patlageanca se bifurca in doua brate, Bratul Chilia la nord si Bratul Tulcea la sud, brat care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte in Bratul Sulina si Bratul Sfantul Gheorghe.

Bratul Chilia, formeaza granita cu Ucraina, si transporta pe cursul sau de o lungime de 104 km², 60% din apele sialuviunile Dunarii.

Bratul Sulina este situat in mijlocul Deltei, si spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat si intretinut pentru navigatia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km si transporta 18% din volumul de apa al Dunarii.

Cursul Bratului Sfantul Gheorghe este orientat spre sud-est, si se desfasoara pe 112 km, transportand 22% din debitul Dunarii. La varsare formeaza insulele Sacalin considerate un inceput de delta secundara.

Delta Dunarii (cu exceptia deltei secundare a bratului Chilia) face traditional parte din Dobrogea, dar in Antichitate siEvul Mediu, litoralul se afla mult mai la apus (intre Chilia Veche si Murighiol pe vremea lui Strabon, intre Periprava siLacul Dranov in epoca bizantina), astfel incat hartile istorice care reprezinta Dobrogea cuprinzand toata Delta actuala, sunt geomorfologic false.

Vegetatia deltei este reprezentata in mare parte de o vegetatie specifica mlastinilor (stuful, papura, rogozul, in amestec cu salcia pitica) si ocupa 78% din totalul suprafetei. Zavoaiele ocupa 6% din suprafata deltei, fiind paduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apa sunt acoperite de o vegetatie acvatica si plutitoare, ocupand 2% din suprafata deltei. De asemenea, exista paduri pe campurile Letea si Caraorman si sunt alcatuite din stejar brumariu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurator, ulm, plante agatatoare.

Contine mai mult de 320 de specii de pasari ca si 45 de specii de peste de apa dulce in numeroasele sale lacuri si japse. Acesta este locul unde milioane de pasari din diferite colturi ale Pamantului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterana) vin sa cuibareasca. Speciile majore de pesti in cadrul Deltei Dunarii sunt stiuca si somnul.




2.    1993 Manastirea Horezu

Manastirea Horezu (Manastirea Hurezi), cea mai de seama ctitorie a domnului martir Constantin Brancoveanu(1688-1714), sinteza a artei romanesti din acel timp, a fost construita intre anii 1690 si 1693, biserica mare a asezamantului fiind tarnosita la 8 septembrie 1693.

 

3.    1993 Bisericile pictate din nordul Moldovei

• Arbore (Biserica "Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul")
• Humor (Biserica „Adormirea Maicii Domnului”)
• Moldovita (Biserica "Buna Vestire")
• Patrauti (Biserica "Sfanta Cruce")
• Probota (Biserica "Sfantul Nicolae")
• Suceava (Biserica "Sfantul Gheorghe")
• Voronet (Biserica "Sfantul Gheorghe")
  
   

4.    1993 Asezari sasesti cu biserici fortificate din Transilvania

Satele transilvane cu biserici fortificate ofera o imagine plina de viata a peisajului cultural din sudul Transilvaniei. Aceste sate sunt caracterizate de un sistem specific de cultivare al terenului, un model de asezare si organizare a gospodariilor taranesti, pastrate inca din Evul Mediu. Localitatile sunt dominate de bisericile lor fortificate, care ilustreaza perioadele cladirii din secolul al XIII-lea si pana in secolul al XVI-lea. Cel mai renumit dintre aceste sate este Biertanul.

Biserici fortificate transilvane sunt specifice satelor sasesti si secuiesti situate in sud-estul Transilvaniei. Odinioara in numar de circa 300, bisericile fortificate au jucat atat un rol religios cat si un rol militar pentru mai mult de cinci secole. In numar de aproximativ 150 de edificii la inceputul secolului XXI, bisericile fortificate transilvane formeaza unul dintre cele mai dense sisteme de fortificatii medievale bine pastrate de pe continentul european.

In Transilvania, in asezarile rurale sasesti si secuiesti se pot regasi trei tipuri principale de fortificatii:

• biserica cu incinta fortificata (de exemplu Prejmer sau Sanzieni),
• biserica fortificata (de exemplu Saschiz, Seica Mare sau Selistat),
• fortareata-biserica (de exemplu Valea Viilor sau Darjiu)
  
   

5.    1999 Fortarete dace din Muntii Orastie

Construite in stilul murus dacicus, cele sase fortarete dacice din Muntii Orastie, din Romania, au fost ridicate intre secolul I i.Hr. si secolul I d.Hr. pentru aparare si protectie contra cuceririi romane.

Ramasitele lor extinse si bine pastrate prezinta o imagine a Epocii Fierului viguroase si inovative. In ziua de astazi vanatorii de comori cauta in zona, pentru ca Romania duce lipsa de legislatie in acest domeniu.

Cele sase fortarete (Sarmizegetusa Regia, Luncani - Piatra Rosie, Costesti - Blidaru, Costesti - Cetatuie,Capalna si Banita) care au format sistemul defensiv al lui Decebal, fac acum parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.

 

6.    1999 Biserici de lemn din Maramures

Urmatoarele opt biserici de lemn din judetul Maramures au fost introduse in patrimoniul mondial al UNESCO in decembrie 1999:

•      Biserica de lemn din Budesti Josani, Budesti
•      Biserica de lemn din Desesti, Desesti
•      Biserica de lemn din Barsana, Barsana
•      Biserica de lemn din Poienile Izei, Poienile Izei
•      Biserica de lemn din Ieud Deal, Ieud
•      Biserica de lemn din Surdesti, Surdesti
•      Biserica de lemn din Plopis, Plopis
•      Biserica de lemn din Rogoz, Rogoz

Bisericile de lemn din Budesti Josani, Desesti, Barsana, Poienile Izei si Ieud Deal se afla in Maramuresul istoric, cele de laSurdesti si Plopis sunt din vechea Tara a Chioarului, iar biserica Sf. Arhangheli din Rogoz e situata in Tara Lapusului.

Impreuna, aceste 8 biserici de lemn reprezinta un ansamblu de exemple remarcabile de diverse solutii arhitecturale din diferite perioade si zone. Ele sunt inguste, dar inalte, cu turle suple si lungi la capatul vestic al cladirii. De aceea ele sunt expresia particularitatii locale a peisajului cultural al acestei zone montane din nordulRomaniei.

Se remarca prin tehnica imbinarilor din lemn si a realizarii invelitorilor din sindrila, prin motivele ornamentale vizibile pe suprafata portalurilor si ancadramentelor - ce se sustin pe stalpi zvelti - simbolizand elemente de natura vegetala, animala si geometrica realizate prin daltuire, crestare.

Bisericile de lemn din Maramures se disting intre celelalte biserici de lemn din judetul Maramures si dintre bisericile de lemn din Transilvania, insa apartin aceleiasi mari familii de biserici de lemn romanesti. Acestea se intalnesc in vechiul Maramures, o regiune cu o identitate inca puternic definita de limitele sale geografice naturale. In aceste limite este necesar sa fie incluse si un numar de biserici aflate de cealalta parte a raului Tisa, din partea de nord, aflata astazi in Ucraina.

Bisericile de lemn din partile de sud-vest ale judetul Maramures sunt tratate separat.

Bisericile de lemn ridicate dupa 1900 pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial corespund unui curent de revenire la ortodoxie a unor colectivitati din Maramures. Acestea necesita un articol distinct.

Multi se grabesc sa cuprinda noile biserici de lemn, ridicate dupǎ 1989, in aceasi familie cu cele mai vechi, inmultindu-le numarul si aria de raspandire. Acestea fac parte insa dintr-un fenomen nou ce trebuie cuprins intr-un alt articol.

Datorita diversitatii culturale si etnice specifice Maramuresului in veacurile din urma, in comunitatile rurale din Maramures se intalnesc biserici de lemn cu trasaturi variate ce necesita discutii separate de cea de fata, precum: ale rusinilor din Verhovina si ale hutulilor de la izvoarele Tisei.

 

7.    1999 Centrul vechi istoric din Sighisoara

Cetatea Sighisoara este centrul istoric veche al municipiului Sighisoara, judetul Mures, Romania, construit in secolul XII de colonistii sasi sub denumirea latina Castrum Sex si pastrat in mod aproape neschimbat pana astazi, care ramane locuit. In 1999 cetatea a fost listata in patrimoniul cultural mondial UNESCO.

Cetatea este inconjurata de un zid de 930m a carui inaltime initiala era de ca. 4m. Ulterior, inaltimea zidului a fost marita in unele locuri pana la 14 m. Zidul a fost construit intre secolele al XIV-al si al XVII-lea[1]ca protectie impotriva atacurilor turcesti. Zidul avea 14 turnuri, din care 9 se pastreaza pana in ziua de azi. Turnurile functionau ca sedii ale diferitelor bresle mestesugaresti.

• Turnul cu ceas (inaltime: 64m; turn-poarta)
• Turnul franghierilor (aflat pe platoul Scolii din deal, a fost restaurat in sec. al XIX-lea si serveste actualmente ca locuinta a ingrijitorului cimitirului evanghelic din deal)
• Turnul macelarilor (hexagonal)
• Turnul cojocarilor (distrus in incendiul din 1676, dar a fost reconstruit; are 4 niveluri)
• Turnul tesatorilor (a fost daramat in 1858, pietrele fiind folosite pentru pavajul cetatii)
• Turnul croitorilor (pe partea opusa a Turnului cu ceas, este turn-poarta; are 2 etaje; pulberaria depozitata aici a explodat in incendiul din 1676 distrugand turnul, care a fost reconstruit)
• Turnul giuvaergiilor/aurarilor (incendiat de trasnet in 1809, a fost daramat in 1863)
• Turnul cositorarilor (inaltime: 25m; patru etaje)
• Turnul tabacarilor (unul din cele mai vechi)
• Turnul fierarilor (ridicat in 1631 pe temeliile vechiului Turn al barbierilor; distrus in incendiul din 1676, dar a fost reconstruit)
• Turnul dogarilor
• Turnul lacatusilor
• Turnul cizmarilor (marcheaza capatul de nord al zidului cetatii; mentionat in 1521, fortificat in 1603, distrus partial in 1606, reconstruit in 1650, ars in 1676, recladit in 1681)
  
   

8.    2010 Biserica Invierii de la Manastirea Sucevita

Manastirea Sucevita este o manastire din Romania, situata la 18 km de Radauti (judetul Suceava). Traditia aseaza pe valea raului Sucevita, intre dealuri, o biserica din lemn si o schivnicie de pe la inceputul veacului al XVI-lea.

Legenda spune ca, mai tarziu, pentru rascumpararea a cine stie caror pacate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesara actualei constructii. Documentar, manastirea este atestata la 1582, in vremea domnitorului Petru Schiopul.

Monumentul este in realitate ctitorie comuna a familiilor Movilestilor (mari boieri, carturari si chiar domnitori ai Moldovei si Tarii Romanesti, sec. XVI-XVII).

Construit in stilul arhitecturii moldovenesti - imbinare de elemente de arta bizantina si gotica, la care se adauga elemente de arhitectura ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proportii, pastreaza planul trilobat si stilul statornicit in epoca lui Stefan cel Mare, cu pridvorul inchis. Nota aparte fac celelalte doua mici pridvoare deschise (stalpi legati prin arcuri in acolada) plasati mai tarziu pe laturile de sud si de nord; prin excelenta "muntenesti", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Tara Romaneasca. Se mentin firidele absidelor, chenarele gotice din piatra si ocnitele numai la turla, inclusiv pe baza ei stelata.

Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri inalte (6 m) si groase (3 m) prevazute cu contraforturi, metereze, drum de straja, patru turnuri de colt si unul cu paraclis peste gangul intrarii (stema Moldovei); se mai afla incaperi ale vechii case domnesti si beciuri.