Precizările sunt necesare pentru că presa generalistă a amestecat rău de tot borcanele speculând din diverse unghiuri politice, dar mai ales dintr-o crasă  necunoaştere, faptul că ministerul a cheltuit bani pe tot felul de bazaconii. Nu Ministerul Turismului a creat aceste evenimente ci Clubul Presei de Turism – FIJET România care a propus Ministerului Turismului un parteneriat agreat de finanţare şi promovare. În aceste activităţi s-au implicat administraţii regionale şi locale, organizaţii de promovare turistică şi, fireşte, o serie de firme private.

LICITAŢII CA LA OLIMPIADE. Într-un asemenea montaj s-a desfăşurat pentru prima dată în România, Congresul Mondial FIJET, a 53-a ediţie, congres care uzual cuprinde o scurtă sesiune de prezentări şi comunicări de profil de două zile. După care urmează circa 6-7 zile în care se realizează vizite de documentare şi familiarizare cu o serie de atracţii turistice (istorie, cultură, gastronomie, natură, tradiţii), reprezentative pentru ţara organizatoare. Tiparul e păstrat de decenii. Iar manifestarea este un foarte bun prilej de promovare şi publicitare a ţării gazdă. De aceea ţara unde urmează să fie organizat Congresul FIJET este licitată cu ani înainte, ca în cazul olimpiadelor ori campionatelor mondiale de fotbal.  În ultimii 3 ani evenimentul a fost găzduit de Slovenia, China şi Turcia.

30 DE ŢĂRI BAT FIERUL CÂT E CALD. Împărţit în două de vizitarea Palatului Parlamentului, al 53-lea Congres Mondial FIJET a atras la Bucureşti reprezentanţi ai mass-media din 30 de ţări ale lumii. Tema principală sub care s-au desfăşurat lucrările a fost  “Patrimoniul cultural mondial în presa de turism” (Explorează grădina Carpaţilor).

Peste 200 de jurnalişti, editori şi invitaţi, din mai toate ţările Uniunii Europene inclusiv, fireşte din Romania, dar şi din Rusia, Ucraina, Turcia, Liban, Egipt, Tunisia, SUA, Canada, Panama, Mexic şi Venezuela, Liban, Bulgaria, Croaţia, Polonia, Italia, Belgia, Olanda, Spania, Slovacia au ascultat mai multe prezentări, cele ale ţării noastre fiind susţinute de profesorii Gabriela Ţigu (Scurtă istorie a presei de turism din România şi Puiu Nistoreanu (Cum îşi văd tinerii ţara în fotografii), de la catedra de turism a Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti, membrii ai Clubului Presei de Turism din România. Interesante, cu elemente inedite, care au creat unghiuri noi de percepţie cele două comunicări au fost aplaudate ca la un spectacol de teatru. Aceleaşi aplauze de care s-au bucurat reprezentanţii Egiptului şi Republicii Panama, gazde ale următoarelor două congrese, s-au cuvenit şi Ministerului Turismului, care nu a valorificat ocazia de a-şi promova spoturile de promovare turistică a brandului de ţară.   Ei asta e. Nu poţi să le ai pe toate.
 

BUCOVINA – CA UN MĂR DE AUR.Dacă ar fi să definesc într-un singur cuvânt ce m-a impresionat cel mai mult în Bucovina este – Tradiţia. Mai precis păstrarea într-o formă vie a tradiţiilor ne spunea un jurnalist din Rusia. Ea sintetizează toate cele 3 zile cât a durat „raliul” de documentare în judeţul Suceava.  Pilotul şef şi ghidul-gazdă a fost Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean. După ce a epuizat secvenţele oficiale, schimb de cadouri (de promovare, fireşte) cu Tijani Haddad,  preşedintele FIJET s-a trecut la lucruri grele care au dat savoarea de unicat a acestei fabuloase destinaţii.„Cred că Bucovina este România adevărată. Pentru că aceasta este ceea ce turiştii vor să vadă. Vor să vadă tradiţiile,  locuri străvechi şi moştenirea culturală. Această parte a României ar trebui explorată, ar trebui promovată ca o nouă piaţă. Le voi spune prietenilor mei să vină aici, dar şi celorlalţi prin ceea ce vom scrie după această vizită. Vor fi foarte multe articole despre Bucovina” – spunea Tijani.

Gheorghe Flutur, care i-a declarat pe toţi participanţii la Congres „pelerini în Bucovina”, oferindu-le diploma aferentă, a primit la rândul său o plachetă specială din partea FIJET. El şi-a făcut o imagine interesantă în timpul întâlnirilor  fireşti cu presa străină. „Unii mi-au spus că Bucovina se diferenţiază de celelalte zone prin tradiţii, cu totul şi cu totul aparte, prin gastronomia extraordinară, căldura oamenilor şi monumentele UNESCO care sunt unice. Alţi jurnalişti au declarat că această zonă a ţării seamănă foarte mult cu ceea ce şi-au imaginat a fi „Grădina din Carpaţi”. Au fost observaţii remarcabile cum că România înseamnă Bucovina şi Bucovina înseamnă România.  Când au vorbit despre brandul de ţară, au spus că l-au identificat aici în judeţul Suceava, şi nu am decât să mă bucur.

Sunt mulţumit de impactul vizitei ziariştilor de turism, şi am convingerea că articolele publicate de aceştia vor fi un mare câştig pentru judeţul Suceava”. Flutur a mai declarat că efectele acestei vizite de documentare se vor regăsi în timp în creşterea numărului de turişti străini care vor vizita Bucovina. “Facem în permanenţă investiţii în promovare, dar acesta a fost un moment unic, în ultimele decenii. Nu primim în fiecare zi 200 de jurnalişti străini de turism. A fost un eveniment care ne-a onorat şi pe care l-am onorat ca atare” – a mai precizat preşedintele Consiliului Judeţean Suceava.

PARCĂ NE-AM AFLAT ÎN ALTĂ LUME. Georges Younes şi Amale Gorra, doi reprezentanţi ai delegaţiei Libanului au rămas şi ei încântaţi: “Este un succes iar ceea ce am vizitat a fost minunat. Fiecare oraş, fiecare sat, fiecare loc ne-a transmis căldura oamenilor. Pâinea cu sare şi produsele tradiţionale ne-au vorbit despre talentul bucovinenilor de a-şi păstra naturaleţea. Mulţumirile noastre se adresează muncii membrilor FIJET România şi organismelor locale care au dorit să ne ofere cât mai mult într-un timp relativ scurt. 

Voi recomanda tuturor prietenilor mei din Liban să viziteze România dacă doresc să trăiască o experienţă excepţională, unică, pe care n-au întâlnit-o niciodată”.  Amale Gorra spune: “Peste tot am fost primiţi cu muzică şi dans. Realmente am avut senzaţia că ne aflăm în altă lume, lipsită de tensiuni. Recomandarea mea este să ajungi aici pentru că o să adori această ţară. Moldova şi Transilvania sunt nişte regiuni în care timpul parcă s-a oprit în loc şi sper că părţi din ele vor rămâne aşa. A fost un excepţional congres prin oamenii pe care i-am întâlnit!”

O PORŢIE DE AVENTURĂ, DURĂ, DURĂ. Despre asta vor vorbi mai bine sutele demii de fotografii care au fost făcute la faţa locului. Două felii mari de aventură ne-au fost oferite cu aceeaşi generozitate tot din platoul cu „bucăţi turistice din Bucovina”. Prima a fost pusă la cale de plimbarea cu mocăniţa, tren pe linie îngustă, pe o lungime de peste 18 kilometri. Se mai numeşte şi Huţulca de la Moldoviţa iar investiţiile făcute de români şi austrieci, aduc beneficii turistice. Proiectul de reabilitare a acestei atracţii, de la locomotive şi vagoane, până la linia ferată care prin 2009 nu era funcţională decât cam un kilometru, a fost susţinut de Asociaţia „Calea Ferată Îngustă.” 

La întoarcere invitaţii au fost „transferaţi” în 40 de căruţe cu care au mers circa 10 km spre Mănăstirea Moldoviţa din comuna Vatra Moldoviţei, unde au fost aşteptaţi de primarul Virgil Şaghin.

Dar cea mai dură aventură a fost cea trăită cu plutaşii pe Bistriţa aurie. Am plecat din Ciocăneşti cu mai multe plute. Cum apa era foarte scăzută, cu toate eforturile localnicilor de a amenaja un stăvilar temporar am rămas blocaţi de mai multe ori în diverse praguri ale râului. Salvarea a venit din partea tractoarelor, cândva fabricate în România, marca Universal 650, care după ce se opinteau la greu, de am crezut că o să se dezmembreze în zeci de bucăţi, au reuşit cu succes să ne scoată de fiecare dată din blocaje. Ce industria constructoare de maşini aveam cândva? În final, am legat toate plutele, şi am fost remorcaţi, dacă se poate spune aşa, până la staţia de… sosire. Colegii noştri străini au crezut că toate întâmplările au fost calculate. Când le-am relatat că nimic din ce au trăit nu face parte din program au savurat şi mai mult aventura pe care tocmai o terminaseră.

CULTURĂ ŞI ISTORIE, ÎNPĂNATE… CU GASTRONOMIE. Cum arată alte secvenţe ale vizitei în Bucovina? Tradiţii, care surprinzător nu au plictisit pe nimeni. E şi normal. Au fost atât de diverse încât de abia ai putut să le absorbi pe toate. Să amintim de triunghiul mănăstirilor, catedrale sprijinite în cer de pictori de frumos. Sub lumina superbă a zilelor de toamnă o parte din patrimoniul UNESCO ce-l deţine România – ne referim la Voroneţ, Moldoviţa şi Suceviţa -, au strălucit în faţa invitaţilor. Se vede că sunt locuri cu mare circulaţie turistică, maicile fiind nu numai păstrătoare a tradiţiei ci şi foarte buni vectori de comunicare şi gazde în ale gastronomiei. La Moldoviţa a avut loc o întâlnire de gradul zero între Alexandru Crăiuţ, cel care era primarul comunei în 1975, şi Miguel Angel Brera (preşedinte de onoare al FIJET), cel care i-a înmânat atunci primul “Măr de Aur”, decernat Mănăstirilor din Bucovina. 

Oamenii locului cunosc valoarea trofeului. Ca urmare ei l-au închis într-un perete, sub un grilaj, ferecat cu lacăte trainice. Amuzantă a fost prezentarea măicuţei de la Mănăstirea Moldoviţa, care ne-a terorizat cu interdicţiile de a ne fotografia cu “Trofeul pe care ni l-a adus un jurnalist spaniol care conducea organizaţia FIJET, pe acea vreme parte din UNESCO”. Acel domn se afla chiar în faţa ei.

Peste măsură de buni sunt membrii ansambului “Ciprian Porumbescu”. La fel de talentaţi la muzică şi la dans. Dacă nu aţi ajuns să îi ascultaţi live atunci căutaţi CD-urile lor pentru a va familiariza cât de cât. Două sesiuni artistice – La Capu Câmpului şi la Popasul Turistic Bucovina – ne-au convins că locurile îşi caută generaţiile tinere care să transmită mai departe o multiculturalitate fantastică. Dansurile tradiţionale moldoveneşti s-au îmbinat cu tradiţii austriece, poloneze, evreieşti, ruseşti, ucrainene etc. De altfel, rapsozii bucovineni i-au impresionat pe musafiri, artiştii din Suceava primind deja invitaţii să cânte în ţări precum Tunisia sau Liban. Un regal. 

Ca şi cel gastronomic  care s-a produs de cel puţin două ori pe zi ad-hoc, vorba vine, sau în locuri special amenajate la Capu Câmpului, Moldoviţa ori Ciocăneşti ultima noastră oprire în Bucovina.

Satul viu, cum are ambiţia de a-l promova Gheorghe Tomoioagă, primarul comunei şi în acelaşi timp un poet profund, a fost prezent într-o “Poiană a meşteşugarilor”, prin ştanduri cu produse tradiţionale, de la brânzeturi până la cârnaţi şi viţei puşi la proţap, slănină afumată ad-hoc şi udată cu ceva ţuică, straișnic păzită de… ciobăneştii româneşti. De aici ne îndreptăm spre Transilvania. 

MARIAN & DOINA CONSTANTINESCU

Redescopera Romania nr.91 octombrie 2011 by Traveller Magazin