Pentru cine nu ştie România deţine azi patru „Pomme d’Or” (Mărul de aur), recunoscute ca fiind echivalentul premiilor Oscar în turism. Ele sunt decernate periodic de către FIJET. Primul a recompensat Bucovina în 1975 şi e păzit cu străşnicie la Mănăstirea Moldoviţa. Celelalte 3, primite în 2009, au premiat zona Mărginimea Sibiului, Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, respectiv compania aeriană „Blue Air”. Miguel Angel Brera este o legendă vie. În calitate de jurnalist de turism a fost martorul acestor evenimente, şi chiar cel care a adus primul „Măr de Aur” în România. Spaniol get-beget, a fost o lungă perioadă preşedintele FIJET (Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi Editorilor de Turism) iar azi e preşedintele de onoare al organizaţiei. Profesor de turism la o universitate din Madrid el a publicat numeroase articole şi reportaje despre ţara noastră. De ce iubeşte România de o viaţă? Aflaţi din acest interviu.

-Domnule Miguel Brera nu vă aflaţi pentru prima dată în România, nu-i aşa ?

-Nu, acum mǎ aflu la al 53-lea Congres Mondial FIJET. La o întâlnire, unul dintre organizatorii români de la Clubul Presei de Turism – FIJET România, a rugat sǎ ridice mâna cine se aflǎ în România pentru prima datǎ şi cine a fost  de mai multe ori. Eu eram cel care a fost în ţara dumneavoastră de cele mai multe ori. Nu am o memorie a cifrelor dar prima dată se întâmpla prin 1958-1960, apoi am revenit  în epoca lui Ceauşescu. România era pe atunci o minunǎţie şi încǎ este. Era o ţarǎ veselǎ, avea - ca şi acum - un peisaj foarte variat, pitoresc, monumental, plin de savoare culturalǎ şi istoricǎ. În acei ani, problema era cǎ viaţa era puţin clandestinǎ, oamenii trebuiau sǎ-şi fereascǎ intimitatea. Cum nu aveau multǎ încredere în tine, nu ţi se dezvǎluiau prea mult. În acea epocǎ, dupǎ prima mea cǎlǎtorie, am fost invitat de Guvernul lui Ceauşescu de mai multe ori. De fapt, de fiecare datǎ când doream sǎ vin în România, eram invitat. Iar asta se întâmpla cel puţin o datǎ pe an. Atunci când ajungeam, la aeroport mǎ aştepta o maşinǎ, un şofer şi un ghid.

-Era dificil pentru un jurnalist spaniol de turism sǎ ajungǎ în România?

-Nu, nu era dificil. În general, nu existau probleme. Prima datǎ am venit în interes turistic, cu un grup de turişti spanioli. Nu mă cunoştea nimeni. Existau puţine informaţii despre realitatea politicǎ şi socialǎ româneascǎ. Aproape niciuna adevǎratǎ şi niciuna importantǎ. Însǎ informaţiile turistice erau mai multe şi consistente decât acum. Pentru Spania, România era atunci un loc în care veneam şi despre care existau informaţii minunate. Îmi amintesc un nume: Filipescu. A fost mult timp Ataşat pe Turism al Ambasadei României la Madrid şi a atras atât de multe persoane, încât a umplut România de spanioli. Îmi pare rǎu că acum spun asta. Dar turismul funcţiona mult mai bine în perioada dictaturii. După Revoluţie am vorbit cu mai mulţi miniştrii de turism, dar ce spun, cu toţi. Discuţiile cu ei mi-au dat impresia cǎ turismul nu era principala lor preocupare. Cred cǎ asta a fǎcut ca turismul sǎ scadǎ.

-Dar în ceea ce priveşte munca de jurnalist, vǎ simţeaţi controlat în perioada Ceauşescu ?

-Restricţia principalǎ exista în privinţa fotografiilor. Erau locuri în care ghidul îmi spunea cǎ este interzis fotografiatul. În ceea ce priveşte scrisul, eu veneam din Spania, o ţarǎ în care aveam libertatea de a scrie despre orice altǎ ţarǎ. Nu puteam scrie despre politica spaniolǎ, pentru cǎ la putere era Franco, însǎ puteam scrie despre alte ţǎri. Aş fi fost inclusiv felicitat dacǎ scriam cǎ Ceauşescu era o canalie, iar România o porcǎrie. Asta pentru cǎ Spania era anticomunistǎ, iar relaţiile cu Ceauşescu nu erau bune. Însǎ, conform statutului FIJET, nu ne este permis sǎ intervenim în probleme politice. Ci să scriem numai despre turism. Aici e puterea şi valoarea noastră. Aveam obligaţia de a vorbi despre turism, despre peisaje, despre istorie... Asta e minunat, pentru cǎ dacă ai talent şi cultură mereu vei descoperi o atracţie despre care merită scris. Puteam sǎ aduc critici de genul unor observaţii care să conducă la creşterea sau modernizarea actului turistic din ţara dumneavoastră. Eram deseori sunat de la ambasadǎ şi mǎ felicitau pentru cum am scris despre România. Sigur, erau alte timpuri, când oamenii erau mai atenţi şi preţuiau cum se cuvine munca celor din jur. Oriunde sunt întrebat ce loc din Europa îmi place cel mai mult, mereu spun cǎ după Spania, prima ţară este România, iar din Americi, mereu spun Guatemala. 

-Suntem europeni si ne-am aliniat la preturile europene! Cum era inainte de anul 1989, era Romania o destinatie ieftina?

-Da, era şi foarte accesibilă. Deşi era ieftin, nu te simţeai în largul tǎu mai ales în acel ultim deceniu, apăruseră probleme cu mâncarea. Aveaţi hoteluri foarte bune în zona litoralului, pe care le-am revǎzut dupǎ mulţi ani căzute în paraginǎ. Da, era ieftin sǎ vii în România. Şi cǎlǎtoria cu TAROM-ul era ieftinǎ. Era o companie bunǎ cu  preţuri bune. Prima datǎ am venit cu un pachet  de 15 zile, foarte ieftin, care includea România, Bulgaria şi Turcia.  Cred cǎ ar trebui sǎ se reia o asemenea colaborare. Mai ales că acum Turcia are mult succes, iar pentru voi ar fi foarte interesant sǎ formaţi pachete turistice împreunǎ. Eu am spus asta miniştrilor, dar...

- În opinia dumneavoastră, ca jurnalist de turism, care era zona cea mai promovatǎ în acea perioadă?

-Cred cǎ turiştii se lǎsau convinşi de ceea ce era mai promovat, iar zonele cele mai promovate erau Marea Neagrǎ şi mǎnǎstririle din Bucovina. Alte zone dragi mie, cum ar fi Maramureşul, Sǎpânţa, nu erau cunoscute. Nici zona legatǎ de legenda lui Dracula nu era promovatǎ.

-Aveţi o relaţie îndelungată cu România. Cum vi se pare că a evoluat ţara noastrǎ pe parcursul ultimelor două decenii ?

-În regimul anterior aveaţi o ţarǎ de oameni minunaţi şi veseli, dar întristaţi din cauza clandestinitǎţii vieţii şi a problemelor cu care se confruntau. Apoi a venit democraţia, care a adus multǎ bucurie ţǎrii, a adus libertate. Înainte nu existau atâtea terase, cafenele, restaurante... Toate acestea au apǎrut odatǎ cu democraţia, însǎ au apǎrut lent. Evoluţia nu a fost imediatǎ, ci lentǎ. Din punct de vedere economic, existǎ progres, însǎ nu atât cât ar fi trebuit. De aceea mulţi români emigreazǎ. Situaţia românilor din Spania nu este atât de bunǎ pe cât au crezut ei, pentru cǎ acum Spania nu se aflǎ într-o situaţie economicǎ bunǎ. Am români în jurul meu şi îi ajut, pentru cǎ, de 2-3 ani, acolo a crescut şomajul. Ţara aceasta are nevoie de un impuls. Eu cred sincer cǎ turismul ar putea reprezenta acel impuls. Dacǎ autoritǎţile din turism s-ar gândi cǎ turismul poate reprezenta o industrie mai importantǎ ca oricare alta, România ar putea avansa. În alte ţǎri, turismul este prima industrie. În România nu cred cǎ existǎ încă aceastǎ mentalitate. Aveţi o ministrǎ foarte frumoasǎ, însǎ, deşi ea sprijinǎ turismul, pe noi ne-a sprijinit întotdeauna, cred cǎ şi ea urmeazǎ puţin filozofia miniştrilor pe care i-am cunoscut anterior. Toţi au fost puţin decişi sǎ ia taurul de coarne. Trebuie înţeles că micile detalii conteazǎ pentru un turist. Apoi, s-au îmbunǎtǎţit condiţiile de cazare, ofertele turistice, serviciile. Ar trebui fǎcute mai multe cursuri de personal, nu pentru a servi mai bine, pentru cǎ românii au o atitudine corectă, ci pentru a servi într-un mod profesionist. Apoi mai cred cǎ România e pregǎtitǎ sǎ concureze cu ţǎri precum Ungaria, Bulgaria, inclusiv Franţa. Însǎ eu aş insista mult pe aspectul pregǎtirii personalului. Aveţi ghizi foarte buni, iar acesta este un capitol foarte important. În Spania nu existǎ ghizi atât de buni.

MONICA TARĂU

ALEXANDRU CRĂIUŢ: „Am avut o satisfacţie unică atunci când ni s-a înmânat „Mărul de Aur”! La Moldoviţa a avut loc o întâlnire de gradul Zero. N-au aterizat acolo extratereştrii. Ci în jur de 200 de jurnalişti de turism din aproape 40 de ţări. Un eveniment l-a constituit întâlnirea întâmplătoare a lui Miguel Angel Brera cu Alexandru Crăiuţ. În vârstă de 71 de ani, pensionar azi, Crăiuţ a fost cel care a primit în numele comunei Moldoviţa, primul “Măr de Aur”, acordat în 1975 atracţiilor turistice bucovinene.

- Cum a fost revederea cu Miguel Brera?

-După mai bine de 35 de ani, cuvintele rămân sărace. Sunt emoţionat, dar am o satisfacţie nemaipomenită. Mă leagă multe de aceste meleaguri, de mănăstirea Moldoviţa. În perioada în care am fost primar am primit numeroase capete încoronate ori demnitari politici, de la regina Iuliana a Olandei până la Jacques Chirac, preşedintele Franţei din acea vreme, scriitori, artişti etc. Pe toţi i-am plimbat să le arătăm frumuseţi unice. Am avut şansa de a fi singurul din familia mea care am trecut prin asemenea fericire.

- De ce este păzit cu străşnicie “Mărul de Aur” de la Mănăstirea Molodoviţa ?

-Pentru noi este cel mai important trofeu turistic primit de Bucovina şi de către România. Atunci a fost un moment uriaş. Cîţiva jurnalişti de la Asociaţia internaţională FIJET, care atunci era partener al UNESCO, au venit să aleagă un loc unde să fie decernat şi găzduit acesta. Eu, fiind primar am avut obligaţia să organizez în primul rând locaţia, un podium, brazi, un grup mare de tineri îmbrăcaţi în port popular şi am participat efectiv,  la manifestarea susţinută de către primul secretar din acea vreme Miu Dobrescu. Era un om de cultură deosebit, e bine sau nu acum, eu tot spun cum au stat treburile atunci. Ţinea foarte mult la protocol. Printre altele a rămas în istorie şi pentru că a fost singurul demnitar despre care presa a scris că a avut convingeri culturale şi nu comuniste. După decernarea “Mărului de Aur” am avut ceva probleme cu miliţia. Trebuia să asigurăm securitatea trofeului. Se vede treaba că era ceva foarte, foarte important. Pe vremea aceea nu existau mijloacele sofisticate de protecţie ca acum, nici camere de luat vederi, nici altele. De aceea am pus la punct o încuietoare cu lacăt şi un grilaj. De atunci, şi asta ne încântă foarte mult, zeci de mii de turişti interni sau străini, trec anual şi-l admiră. Există o plăcere mai mare decât să vezi “Mărul de Aur” şi mănăstirea Moldoviţa? Pentru noi, cu singuranţă nu!

Ştefan Baciu

Grupaj realizat în colaborare cu Radio România Internaţional

aparut in revista TRAVELLER MAGAZIN nr.93 din decembrie 2011